The place to fall in love.


Astazi am cunoscut un loc in care m-as pierde in fiecare zi  cu speranta ca voi ramane acolo pentru totdeauna, un loc in care oamenii la ora 8 iau micul dejun pe plaja si unde balcoanele sunt pline de amanti imbracati sumar care-si incep ziua in compania rasaritului. La 7 deja pornisem la drum cu Bob Marley in difuzoarele dubitei VW. Destinatia? Brighton. Scopul calatoriei? Festivalul Brighton Breeze dedicat masinilor retro marca VW. E a 4 oara cand particip la un astfel de eveniment si de fiecare data sunt din ce in ce mai indragostita. Probabil si vremea frumoasa a avut partea ei de “vina”, insa astazi am fost fericita, a fost una din acele zile care nu vrei sa se mai termine de teama ca nu o sa se mai repete. Toata treaba asta avand loc pe malul marii, ne am plimbat pe plaja de pietre inca de cand am ajuns. E incredibil cum marea schimba oamenii. Copii cu parinti, cupluri de varsta a treia si singuratici visatori, toti intrau in apa cel putin pana la genunchi. Ieseau cu chicoteli si rasete zgomotos de fericite. In apropierea noastra un cuplu de 2 x EL, amandoi imbracati fara cusur, purtau o discutie, cred eu, cel putin interesanta. Gesticulau cu spor, isi zambeau strengaresc si-si vorbeau la ureche uneori, tinand doar pentru ei secretele vietilor lor tumultoase.. La cativa pasi, un alt tanar, sa fi avut vreo 20 de ani, isi citea ziarul cu o cana de cafea langa. Mi-a zambit cand mi-a intalnit privirea. M-am simtit ca o adolescenta timida si i-am zambit usor inapoi. Apoi am plecat fara sa ma uit in urma. Festivalul in sine a fost excelent. Muzica buna se auzea de peste tot , modelele au fost una si una, masini superbe de care-mi plac mie ( cu o istorie frumoasa, numai bune de fugit in lume cu ele, avand la volan un om al tau care sa ti mai scape cate o mana pe picior si un pup frumos cand semaforul arata rosu), oamenii prietenosi, cel putin in aparenta ( mie mi-a fost de ajuns-asta pentru cei care ma acuza ca sunt naiva si ca ma port prea frumos cu lumea), un (fel de) picnic delicios si sampanie aproape de sfarsit + o zi aproape intreaga fara pic de internet, fara telefon si fara amintiri inutile, fie ele bune sau rele. Ne-am indreptat spre casa cand orasul isi schimba hainele. Baieti si fete cu hormonii (si prea multa piele) la vedere se indreptau spre pub-uri/restaurante/cluburi/petreceri/orgii. Luminile apartamentelor licareau plictisite, martore la alte povesti si drame de dormitor. Stradutele inguste intampinau curioase pe toata lumea care parca nu avea nicio grija.  Am promis ca o sa ma intorc. Nu mi-a ajuns.

Brighton is the place to fall in love.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s