Octombrie tarziu, aducator de iubire.

Duminica lenesa de sfarsit de octombrie. 

Ultima perioada a fost un amalgam de sentimente, de stari, de cuvinte fara rost, de cuvinte cu rost spuse la timpul nepotrivit, de multa munca si nopti dormite pe jumatate, de sferturi de iubiri amintite la filme despre iubiri adevarate, de zambete sugubete si de bocete pe ascuns. Am primit o remarca nitel ciudata zilele trecute, cum ca la varsta mea fac prea multe planuri pe termen lung, ca ar trebui sa imbratisez mai mult prezentul si sa dansez cu el. E o chestie adevarata, insa sunt atat de visatoare si idealista incat fiecare zi trebuie sa aiba cel putin un moment de “what will I do when I’ll have my own home, my own family, my own everything?”. Sunt familista convinsa si cred cu tarie in acea dragoste adevarata cu care voi duce la capat toate planurile facute sub teiul mare din parc. 
Bleah, acum sunt mult prea sentimentala. Dar da, imi doresc pe cineva care sa ma iubeasca atat de mult incat sa simta nevoia sa strige in gura mare ca diminetile fara mine sunt doar alte inceputuri triste de zi, care sa se joace cu mine prin parc, impreuna cu care sa fug dupa furgoneta cu inghetata fara sa i se para anapoda, care sa-mi fie alaturi si cand ard ochiurile pe aragaz si cand plang dupa mama si cand mi se rupe ciorapul si vreau acasa. Vreau sa ma trezesc langa un barbat care, dupa ce asista la urlete si gelozii din partea mea, la razboaie cu haine/pantofi/genti/bijuterii si plimbari obositoare prin magazine de electrocasnice, inca sa zica la sfarsitul zilei “esti a mea” si sa fie mandru de mine si dornic sa ma cucereasca in fiecare zi. Pentru tine, super barbatule, promit : sa renunt la jumatate de oglinda dimineata inainte de a pleca la munca, sa impart tot la doi, sa invat sa gatesc si mai bine, sa te ajut sa te descalti si sa te urci in pat cand vii mort de beat de la meci cu baietii, sa te las sa dormi pana tarziu a doua zi dimineata si sa-ti pregatesc tot felul de chestii scarboase ca sa-ti treaca mahmureala, sa invat toate jocurile pe calculator si sa te astept mereu acasa cu un zambet care sa-ti alunge greutatile de peste zi.

Ma numesc Malina, sunt o romantica fara antidot si cred intr-o iubire din asta frumoasa. 
Advertisements

The place to fall in love.

Astazi am cunoscut un loc in care m-as pierde in fiecare zi  cu speranta ca voi ramane acolo pentru totdeauna, un loc in care oamenii la ora 8 iau micul dejun pe plaja si unde balcoanele sunt pline de amanti imbracati sumar care-si incep ziua in compania rasaritului. La 7 deja pornisem la drum cu Bob Marley in difuzoarele dubitei VW. Destinatia? Brighton. Scopul calatoriei? Festivalul Brighton Breeze dedicat masinilor retro marca VW. E a 4 oara cand particip la un astfel de eveniment si de fiecare data sunt din ce in ce mai indragostita. Probabil si vremea frumoasa a avut partea ei de “vina”, insa astazi am fost fericita, a fost una din acele zile care nu vrei sa se mai termine de teama ca nu o sa se mai repete. Toata treaba asta avand loc pe malul marii, ne am plimbat pe plaja de pietre inca de cand am ajuns. E incredibil cum marea schimba oamenii. Copii cu parinti, cupluri de varsta a treia si singuratici visatori, toti intrau in apa cel putin pana la genunchi. Ieseau cu chicoteli si rasete zgomotos de fericite. In apropierea noastra un cuplu de 2 x EL, amandoi imbracati fara cusur, purtau o discutie, cred eu, cel putin interesanta. Gesticulau cu spor, isi zambeau strengaresc si-si vorbeau la ureche uneori, tinand doar pentru ei secretele vietilor lor tumultoase.. La cativa pasi, un alt tanar, sa fi avut vreo 20 de ani, isi citea ziarul cu o cana de cafea langa. Mi-a zambit cand mi-a intalnit privirea. M-am simtit ca o adolescenta timida si i-am zambit usor inapoi. Apoi am plecat fara sa ma uit in urma. Festivalul in sine a fost excelent. Muzica buna se auzea de peste tot , modelele au fost una si una, masini superbe de care-mi plac mie ( cu o istorie frumoasa, numai bune de fugit in lume cu ele, avand la volan un om al tau care sa ti mai scape cate o mana pe picior si un pup frumos cand semaforul arata rosu), oamenii prietenosi, cel putin in aparenta ( mie mi-a fost de ajuns-asta pentru cei care ma acuza ca sunt naiva si ca ma port prea frumos cu lumea), un (fel de) picnic delicios si sampanie aproape de sfarsit + o zi aproape intreaga fara pic de internet, fara telefon si fara amintiri inutile, fie ele bune sau rele. Ne-am indreptat spre casa cand orasul isi schimba hainele. Baieti si fete cu hormonii (si prea multa piele) la vedere se indreptau spre pub-uri/restaurante/cluburi/petreceri/orgii. Luminile apartamentelor licareau plictisite, martore la alte povesti si drame de dormitor. Stradutele inguste intampinau curioase pe toata lumea care parca nu avea nicio grija.  Am promis ca o sa ma intorc. Nu mi-a ajuns.

Brighton is the place to fall in love.

To my prince charming (whoever he may be)

M-am trezit cu soarele-n zambet. Prea devreme fiind, m-am alintat in pat, incepandu-mi ziua cu vise la micul dejun si-o cafea. Astazi nu mi-am recunoscut tara gazda. Sfarsit de septembrie prea cald, oameni frumosi peste tot, priviri obraznice, dar placute. Ce s-a intamplat cu draga Anglie care, trista de atatia nori, te indeamna sa stai doar in casa? Apusul m-a gasit intr-un parculet in apropierea casei, intr-un leagan. Mi-am dorit in acel moment sa fiu luata in brate, sa-mi bata inima din nou pentru un el doar al meu. Strainule, tu, care-mi vei fi tovaras de viata, sper sa nu intarzii prea mult. Nu stiu prin ce colt de lume te afli dar eu sunt aici, cu inima nitel sifonata. Si sper ca-ti plac copiii, plimbarile lungi pe plaja, pisicile, vata pe bat si parcurile, diminetile lenese, gatitul si dansul. Cer prea mult? Nu, dragul meu. Asta-i doar inceputul. Sunt convinsa insa, ca o sa invatam impreuna de toate. Nu-ti fie teama. O sa te astept intr-o rochie de-un rosu aprins cu buline si parul lung lasat in bataia placuta a vantului. O sa mai am un fluture in par si un zambet de copila. O sa ma recunosti dupa ochii care din acea secunda iti vor apartine, ca fiecare alta parte din mine. Adresa mea o gasesti in inima-ti.


‘You’ve got a fast car
I wanna a ticket to anywhere
Maybe we make a deal
Maybe together we can get somewhere
Any place is better
Starting from zero, got nothing to lose’