Iti multumesc.


Nu o sa i inteleg niciodata pe cei care aleg sa se razbune dupa o relatie esuata. Pricep ca ai suferit, ca te-a inselat, ca nu a facut totul sa te pastreze. Si totusi, este intr-adevar doar vina unuia sau fiecare din cei doi isi are partea de vina? Inclin spre a doua varianta. Mereu m-am intrebat: cum reusesti sa uiti si sa regreti momentele frumoase petrecute impreuna cu acel om care odata te-a facut cea mai fericita, care te-a trezit de multe ori sarutandu-te, care s-a purtat ca un clovn numai pentru a ti vedea zambetul frumos, care te-a facut sa te simti o femeie implinita? Da, stiu, o sa zici: “Dar m-a facut sa sufar. Mi-am irosit timpul cu el cand puteam face multe alte lucruri” Ai dreptatea ta, insa, atunci cand lasi ranchiuna, nervii si regretele deoparte incepi sa vezi ca ai fost suficient de norocoasa sa traiesti o iubire, indiferent ca povestea nu a avut cel mai fericit sfarsit.

Am iubit un om pentru prima data si m-am lasat iubita. Am ales sa plec undeva departe de el si lucrurile incepusera sa scartaie dupa doi ani, la distanta. Desi a lasat buzele lui gustoase sa ma uite, nu am niciun fel de regret. Poate doar unul, ca povestea noastra nu a fost una din acelea de care vorbesc nepotii cand se aduna in gradina, la foisorul imbratisat de lilieci. Sau poate o sa fie. Ii sunt vesnic recunoscatoare pentru ce sunt astazi, pentru tot ce m-a invatat, pentru ca m-a luat la dans in miez de noapte (eu fiind semi-adormita), pentru toate biletelele cu “imi pare rau!”, “iarta-ma!” si “te iubesc!” atunci cand ne certam, pentru toate noptile cand ma lasa sa dorm pe bratul lui, pentru ca imi canta mai mereu desi nu era stralucit la asta, pentru ca se impiedica mereu de piciorul meu, pentru mii de alte lucruri..Indiferent de numarul de oameni care o sa ne sifoneze cearsafurile sau inimile, povestea noastra o sa ramana deosebita si cea mai frumoasa. Iti multumesc pentru asta, om frumos si sper sa fii cel mai fericit, sa apuci sa-mi impartasesti si mie reteta!

Azi imi doresc sa vina Craciunul mai repede. Mi-e dor de mirosul de mere coapte cu scortisoara si vin fiert baut in fata sobei. Mi-e dor de oamenii mei de acasa.
Advertisements

2 thoughts on “Iti multumesc.

  1. E o atitudine asa frumoasa si asa de rara… sa fim recunascatori oamenilor din trecutul nostru… sa nu-i uram pentru sfarsit si sa-i pretuim pentru poveste… Vin fiert si mere coapte… me knows, me wants.E bine la tine. Aici.

  2. liz, acum nu mai pot scrie ce doream. ar semăna prea tare celor scrise de tine :)ideea mea era tot pe-acolo, că apreciez oamenii care știu să prețuiască ce a fost mai frumos. eu una m-am tot regăsit în rândurile celor care s-au lăsat răpuși de ciudă și regrete – am fost limitată gândind așa. cred că numai în ultimele zile am învățat că poți să treci și peste durere, dorință de răzbunare sau altele asemenea, și că poți spera într-un nou început.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s